Jurnal de antreprenor

Acum mulți ani, antrenorul meu de la sală îmi spunea că „nu mai pot să fac exercițiul” e doar în mintea mea, pentru că am un corp care mă susține. Pe Camino, aceste cuvinte mi-au revenit în minte. De felul meu, am un talent: când sunt aproape de final, tind să mă autosabotez. Ce nu

Camino a venit către mine cu multe lecții și una dintre ele mi-a arătat ce-mi co-creez când susțin pe alții să-și care propriile greutăți. În grup, o persoană nu mai putea merge, având o durere la picior și pentru a o susține, 2 colegi au ales să-i care rucsacul cu rândul, timp de vreo 22

Foarte puțin am menționat că în a mea călătorie n-am fost singură, ci alături de încă 13 sufletele ghidate de Narcis Cernea – cel ce ne-a adunat într-un „Retreat pe Camino” Deși cunoșteam doar 4 persoane feelingul a fost de „ne știm de o viață” În acest context am lăsat controlul și planificarea. Cea mai

Pe lângă propriile trăiri am privit drumul pe Camino din toate unghiurile posibile și azi vreau să scriu câteva rânduri despre oamenii de pe acest drum. Sunt pelerinii de pe traseu care indiferent de câtă oboseală duc pe ei, în secunda în care te văd li se luminează chipul, zâmbesc și îți urează „Buen Camino”

Înainte de a pleca spre Santiago am mers din nou la Catedrala Sf Maria de Barca, pentru o ultimă meditație prin care să închid traseul și m-a întâmpinat un curcubeu dublu ce l-am simțit precum o binecuvântare. Drumul acesta mi-a oferit tare multe momente profunde și vizual și emoțional. Am rescris multe linii de cod

Cu o zi înainte, pe plajă, am fost într-o meditație profundă, pierzându-mă în liniștea interioară, uitând de soare, vânt și lume… și, inevitabil, de SPF. După atâtea zile de ploaie, nici nu mi-a trecut prin minte că mă pot bronza… dar iată că m-am prăjit, ajungând să fac insolație cu frisoane și tot tacâmul. Bonus

12 iulie 2024 rămâne pentru mine ziua în care am ajuns la Capătul Pământului. E greu de descris în cuvinte tot ce am trăit până aici și tot ce am simțit când am văzut borna cu 0,000 km Au fost momente pe drum, mai ales când turna cu găleata, când credeam că nu mai ajung

Universul mi-a oferit ce am cerut ieri. Azi a fost o zi în care am simțit binecuvântarea acestui drum. Chiar acum mă îndrept pentru a prinde apusul la Finisterre – ce se în traducere înseamnă „Capătul Pământului” și au fost multe sincronicități pentru care simt recunoștință. După ce am încheiat o meditație pe plajă, chiar

Inainte de a scrie despre cei 33 km de azi, vreau să mulțumesc tuturor celor care îmi scriu, care mă susțin și îmi urează Buen Camino. E foarte faină energia voastră și o primesc cu inima plină de recunoștință. Am găsit multă iubire și pe drum, multe inimioare, las și pentru voi un mesaj fain.

Înainte de a scrie despre azi, mai vreau să împart câteva gânduri despre aseară, când am dormit la comun într-o cameră cu vreo 40 de oameni. Și am dormit ca un bebeluș. N-a sforăit nimeni, n-a fost gălăgie, n-a foșnit nimeni… iar dimineata m-am trezit fără alarmă la 06:06. Și mă gândeam cum exteriorul e

Închei ziua 2 pe Camino cu 22 km din care jumătate prin ploaie caldă de vară ce a căzut din cer fix la momentele potrivite. Atâta recunoștință pentru ploaie n-am crezut că pot simți, deși eu sunt o mare iubitoare a ei. Cum a fost azi? A fost în liniște, pe practică de Vipassana și

De azi pornesc spre… El Camino fără laptop și fără Pufarin. Am aterizat de câteva ore la Santiago de Compostela, plecată de la 6.50 AM din Otopeni și nu-mi vine să cred că se întâmplă… Din 2022 mi-am dorit să fac acest drum, însă profesionalul a interferat cu planurile mele. Anul acesta era planificat pentru